Ceea ce cunoaștem astăzi drept Parcul Tineretului, unul dintre cele mai speciale zone ale Capitalei, a fost cândva, ca o ironie a sorții, o groapă de gunoi ce deservea Bucureștiul postbelic.
Poziționat in partea de Sud a Capitalei, la câțiva pași de Piaţa Unirii, Parcul Tineretului are o suprafaţă de peste 80 de hectare, fiind unul dintre cele mai mari parcuri din Bucureşti. În parc se poate intra din B-dul Dimitrie Cantemir (dinspre zona Unirii), dar şi din Calea Şerban Vodă, B-dul Constantin Brâncoveanu sau B-dul Tineretului.
In urmă cu aproape un secol, zona era cunoscută în principal sub denumirea de „Mlaştina Cocioc”, dar avea si titulaturi precum „Raiul Căutătorilor în gunoaie” sau „Valea Plângerii”. Find un loc mlăştinos (Balta Cocioc), cu multă vegetaţie sălbatică, în această arie erau aruncate resturile menajere ale locuitorilor din apropiere.
În anul 1940, zona a fost concesionată Uzinelor Comunale Bucureşti, pentru o perioadă de 25 de ani, devenind oficial groapă de gunoi. Planurile de sistematizare a zonei începuseră încă din 1935, dar abia în 1965 au fost demarate lucrările de amenajare a noului parc care s-au finalizat aproape 10 ani mai târziu, în 1974.
Un anume arhitect Valentin Donose, care în urmă cu patru ani proiectase Parcul Circului de Stat, a dorit să creeze o zonă verde pentru populaţia din Zona de Sud a Capitalei. Proiectul său prevedea realizarea unei zone vaste de spaţiu verde pentru promenadă, recreere şi odihnă, locuri de joacă pentru copii. Proiectantul a mai propus şi realizarea unui lac de 13 hectare (alimentat natural din pânza freatică), a trei insule, dintre care două au fost legate de mal prin poduri arcuite, precum şi a unui debarcader.
Cu această ocazie s-au făcut o serie de lucrări, în principal de terasament, terenul fiind in mare parte remodelat. In zonă existau diferenţe mari de nivel, de până la 16 metri, iar astfel a fost pus în valoare oglinda supebului lac.
Mai mult, la 10 august 1974, era inaugurat, chiar în mijlocul parcului, Palatul Sporturilor şi Culturii – „Sala Polivalentă” – care prin poziţia, dotarea şi cele 5.300 de locuri reprezintă, chiar și astăzi, cea mai importantă bază sportivă acoperită a Capitalei si una dintre cele mai generoase din țară.
În anii ’80, Parcul Tineretului a fost extins către est, odată cu construcţia Palatului Pionierilor şi Şoimilor Patriei, care în prezent se numeşte Palatul Naţional al Copiilor.
Tot în anii ’80 s-a construit şi Orăşelul Copiilor, cel mai mare şi mai modern parc de distracţii din România acelor vremuri. Aici s-a construit, la scară mai mică, o cale ferată cu gară şi depou propriu. Micul tren înconjura parcul pe o lungime de 1,8 km.
Parcul Tineretului prezintă o vegetație extrem de diversificată, alcătuită din arbori şi arbuşti foioşi şi răşinoşi, plante decorative anuale şi bienale alături de plante perene dispuse în diverse forme. În parc pot fi întâlnite veveriţe, dar şi diverse specii de raţe, lişiţe, lebede, pescăruşi. Lacul găzduieşte atât peşti, cât şi broaşte ţestoase.