In urmă cu 36 de ani, mai precis la 24 ianuarie 1986, era inaugurată prima linie a Magistralei II a metroului bucureştean: Depoul IMGB – Piaţa Unirii II.
Primul tronson , pe ruta Depoul IMGB – Piaţa Unirii II, avea o lungime de 10,4 km şi număra 7 staţii (inclusiv depoul IMGB): Depou IMGB – IMGB (astăzi „Dimitrie Leonida”) – Apărătorii Patriei – Piaţa Sudului – Pieptănari (azi „Eroii Revoluţiei”) – Tineretului – Piaţa Unirii II.
Ziarul „Scânteia” din 28 ianuarie 1986 relata despre traseul noii linii de metrou IMGB – Piaţa Unirii II: „El este în lungime de 10,4 kilometri şi construcţia lui reprezintă prima parte a magistralei II (aceasta se va continua cu tronsoanele cuprinse între Piaţa Unirii II – Pipera, cu subtraversarea marilor bulevarde şi a Lacului Herăstrău, zonă aflată în prezent în lucru, cu o lungime de 8,4 kilometri).
Revenind însă la tronsoanele care şi-au primit zilele acestea călătorii, să notăm pentru cititorul interesat staţiile de pe traseu: Staţia Depou – IMGB, amplasată pe Şoseaua Bercenilor, în vecinătatea porţii numărul 2 a cunoscutei uzine; Staţia IMGB, aflată în faţa intrării principale a aceleiaşi întreprinderi; Staţia Apărătorii Patriei, plasată tot pe Şoseaua Bercenilor, la intersecţia cu Bulevardul Dumitru Petrescu; Staţia Piaţa Sudului, „lipită” de magazinul BIG, în nodul de circulaţie reprezentat de Şoseaua Bercenilor, Şoseaua Olteniţei, artera Văcăreşti – Niţu Vasile; Staţia Pieptănari, construită chiar în centrul Pieţei Pieptănari, la intersecţia a patru puternice artere de circulaţie, din zona de sud a oraşului: şoselele Viilor, Olteniţei, Giurgiului, Şerban Vodă; Staţia Tineretului, construită pe Bulevardul Dimitrie Cantemir; Staţia Unirii II, aflată în vecinătatea marelui magazin „Unirea” şi legată de staţia de pe magistrala I printr-un tunel ce subtraversează râul Dîmboviţa.”
Primul şantier la metroul din București s-a deschis la 20 septembrie 1975, iar la 19 noiembrie 1979 a fost dat în exploatare primul tronson al Magistralei I, în lungime de 8,1 km, pe distanţa Semănătoarea – Timpuri Noi, cu şase staţii (Semănătoarea, Grozăveşti, Eroilor, Izvor, Piaţa Unirii, Timpuri Noi).
Un articol dedicat celei de-a doua Magistrale de metrou a Bucureştiului, apărut în ziarul Scânteia din mai 1984, amintea: „Prezent – ofensiva pe magistrala II a metroului bucureştean. Polii acesteia? IMGB – Pipera. Un prezent-viitor care a început încă din februarie 1982. Atunci s-a aprobat investiţia pentru întreaga magistrală plus a tronsonului de legătură cu Gara de Nord.”
Ulterior a început construirea Magistralei II, care urma să lege partea de nord şi partea de sud a Bucureştilor, primul tronson fiind dat în folosinţă la 24 ianuarie 1986.
„(…) noua arteră subterană, de concepţie exclusiv românească, va contribui în mod substanţial la îmbunătăţirea transportului în comun (…). Prin intermediul ei se asigură o legătură directă între platforma industrială Berceni, marele cartier de locuinţe cu acelaşi nume şi centrul municipiului. Această cale a metroului reprezintă un complex funcţional alcătuit dintr-un depou şi şase staţii – IMGB, Apărătorii Patriei, Piaţa Sudului, Pieptănari, Tineretului, Piaţa Unirii II, situate în punctele de convergenţă a multor trasee de transport în comun de la suprafaţă. Pe calea subterană, traseul de la IMGB şi până la Piaţa Unirii va fi parcurs în circa 15 minute. (…) Şi la realizarea acestei linii, constructorii metroului au avut de rezolvat o serie de probleme complexe, legate de subtraversarea Dîmboviţei, de izolarea pânzelor subterane de apă, de protejare a instalaţiilor edilitare şi altele, pe care ei le-au soluţionat cu succes. Construcţia noului traseu s-a efectuat, în subteran, cu scuturi realizate de Întreprinderea „23 August”, instalaţii multifuncţionale cu ajutorul cărora se sapă, se evacuează pământul şi se montează inelele din beton. Folosirea acestei tehnologii a asigurat o productivitate sporită şi însemnate economii de materiale şi forţă de muncă. Proiectanţii şi constructorii au conferit fiecărei staţii o personalitate distinctă, o eleganţă aparte prin arhitectură şi soluţiile adoptate, prin modul de combinare a marmurii, granitului, travertinului şi a altor materiale de construcţii indigene. La fel ca şi staţiile de pe magistrala I, cele 6 staţii ale noului traseu dispun de sisteme dispecer, comunicaţii radio şi televiziune cu circuit închis, precum şi alte dotări, care garantează siguranţa deplină a traficului subteran.” (ziarul „Scânteia”, 25 ianuarie 1986)
Cel de-al doilea tronson (Piaţa Unirii II – Pipera) din Magistrala II a fost dat în exploatare în octombrie 1987, numărând şase staţii: Universitate, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei, Aviatorilor, Aurel Vlaicu, Pipera.
În cursul anului 1988, pe parcursul Magistralei II au mai fost construite şi date în exploatare încă două staţii de metrou: Piaţa Romană (noiembrie) şi Constantin Brâncoveanu (decembrie)
